Rafov este o comuna situata în judetul Prahova, Muntenia , Romania.
Comuna Rafov este situata din punct de vedere fizico-geografic în zona de confluenta a raurilor Prahova si Teleajen, zona ce face parte din Campia Romana.
Comuna Rafov este alcatuita din noua sate; în ordine alfabetica acestea sunt:
- Antofiloaia
- Buchilasi
- Goga
- Malaiesti
- Moara Domneasca
- Palanca
- Rafov
- Sicrita
Denumirea satului de resedinta al comunei Rafov îsi are originea de pe vremea ocupatiilor turcesti, a domniilor fanariote, cand terenul din jur apartinea unei familii de boieri numita Rafoveanu; satul de clacasi care lucra pe mosie a început sa se numeasca Rafov; boierii de la Rafov erau cunoscuti în Tara Romaneasca în secolele XVI-XVII: Miroslav vistier si Miroslav logofatul erau cunoscuti intre 1580-1605.
Tot aici, la Rafov, avea o mosie si Ghica Cantacuzino, care îsi construieste un conac si ridica si o biserica, care sunt unite printr-o legatura subterana, pentru a asigura evacuarea în caz de razboi în acele vremuri de restriste.
Denumirea satului Goga provine de la numele boierului Gogu, fiu al mosieritei Eliza Balaceanu (casatorita Magureanu) care a stapanit terenul respectiv.
Satul Palanca, dupa o traditie orala, îsi trage denumirea de la faptul ca Preda Buzescu, un capitan al lui
Mihai Viteazul, strangand populatia satelor din jur, a reusit sa-i învinga pe tatarii care navalisera pe aceste meleaguri, la punctul numit “Tiganie”, facandu-i “palanca”, adica culcandu-i la pamant. Ulterior casele de aici au format satul Palanca. Afirmatia se bazeaza pe cele spuse de un batran cu numele de Vlaicu Dumbrava prin anul 1914, ce spunea ca Preda Buzescu, primind stire ca aici tatarii înainteaza dinspre satul Gherghita catre mosia lui, si-a adunat toti argatii si populatia si i-a întampinat pe tatari la marginea satului, pe raul Prahova, la punctul “Tiganie”, batandu-i si facandu-i “palanca”.
Pe malul raului Teleajen, langa satul Palanca, s-a descoperit o ambarcatiune de tip monoxila (lucrata dintr-un singur trunchi de copac). Monoxila a fost descoperita în iulie 1998. Barca are 10,5 m lungime, 0,75 m latime în zona centrala si 0,65 m latime în zona capetelor; datarea barcii s-a efectuat dupa analogii cu alte piese descoperite pe teritoriul Romaniei de la: Caraseu (judetul Satu-Mare), Crasna (pe Valea Crisului) si Galu (pe Valea Bistritei); datarea este de la sfarsitul secolului XIV-XV-XVI. Barca a fost folosita pentru transport pe Teleajen în secolele XV-XVI.
Asupra trecutului satului Buda, din cele spuse de batrani, se pare ca el ar fi luat fiinta cam pe la începutul anului 1500, înainte de Mihai Viteazul; numai ca pozitia lui nu coincide cu cea actuala, satul actual aflandu-se în apropierea vetrei vechiului sat. Locuitorii acestui sat, pana în anul 1864, traiau din munca de dijmasi pe mosia boierului Kir Paraschiva.
În anul 1864 locuitorii au fost împroprietariti cu camine de casa a cate 0,75 ha, dar numarul de locuitori împroprietariti nu se cunoaste din lipsa de documente. Suprafetele satenilor fiind mici, acestia erau nevoiti sa lucreze pe mosia lui Kir Paraschiva, mosie ce a fost mostenita de Xenocrati Kiriazi, iar de la acesta a fost mostenita de domnisoara Cleopatra Kiriazi si Ecaterina Kiriazi, mosia avand o suprafata de 914 ha si 5380 mp. În anul 1922, din aceasta mosie, s-a expropriat suprafata de 591 ha si 5404 mp, multi locuitori fiind împroprietariti în completare pana la 5 ha teren arabil.
Pe teritoriul satului Buda, comuna Rafov, la punctul “Biserica pustie”, într-un vas de lut ars, a fost descoperit un tezaur numismatic în care se aflau 200 monede de argint, datate imediat dupa descoperire, de catre profesorul Nicolae Simache, întemeietorul muzeului judetean de istorie, ca datand din sec. III î.e.n. În momentul de fata, tezaurul acesta este depus la Muzeul de Istorie si Arheologie al judetului Prahova, din Ploiesti. În sala Tezaurelor, cu urmatoarea denumire: “Tezaurul monetar descoperit la Rafov, judetul Prahova; Drahme geto-dacice tip Varteju-Bucuresti din a doua jumatate a sec. al-II-lea î.e.n, din argint”.
Satul Moara Domneasca îsi trage numele de la o moara a domniei care exista aici înca din secolul trecut.
Numele satului Antofiloaia provine de la numele boierului Antofil si al sotiei sale, care stapanind o mosie aici, au autorizat dupa 1864 stabilirea unor familii de clacasi pe terenul respectiv.
Se pare ca numele de Sicrita, ce-l poarta unul din satele comunei Rafov, ar proveni de la pozitia sa, pe malul stang al Teleajenului, într-o zona cu întinse paduri; indiferent din ce directie se vine, chiar daca se merge de-a lungul apei, el este greu de observat. Despre satul Sicrita batranii povestesc ca pe timpul navalirilor barbarilor (mai ales dupa anul 1500) niste fabricanti de sapun (se crede ca au fost greci), de frica au fugit din locurile mai expuse navalirilor si s-au asezat cu fabricile lor în aceste locuri mai ascunse, avand asigurata pentru acele vremuri de restriste linistea si siguranta pentru desfasurarea activitatilor lor; din aceasta pozitie “secreta” îsi vindeau produsele în targurile si iarmaroacele din jur.
La început a fost “Secreta”, ceea ce însemna ceva ascuns, devenind apoi Sicrita.
Rafovul este mentionat în toate cartile de istorie ca fiind locul unde, în 1857, a fost amplasata prima rafinarie din tara noastra; rafinaria nu mai exista de mult, dar faptul în sine ramane nobil si acestui eveniment de importanta deosebita, nu numai pentru comuna Rafov, dar si pentru judetul Prahova cat si pentru întreaga tara. Instalatiile rafinariei lui Mehedinteanu au fost construite la Hamburg si au fost montate si puse în functiune la Rafov, langa Ploiesti, în cursul anului 1857. Ele au avut o capacitate de prelucrare de 2700 tone de titei pe an, capacitate considerabila pentru vremea aceea, ea depasind cu mult întreaga productie de titei a tarii, care în 1857 însuma abia 275 tone.
